Sunt in Berlin. In camera lui. In pat. Scriu. El lucreaza. Mancam nougat cu petale de trandafir, aduse din Damasc, intr-o cutie incrustrata cu sidef. Miroase a ploaie si a trandafiri. Iar prin ferestrele mari se vede cel mai frumos curcubeu. Stalucitor. Plin. Intens. Exact ca cele pe care le deseneaza Maria. Mi-am amintit luna plina de azi-noapte. Am vazut-o de langa el, din avion, deasupra norilor de furtuna. Mi-a cumparat biletul prin Viena. El avea aici escala la intoarcere din Syria. Nu mi-a spus. I-a spus in schimb domnisoarei de la check-in sa pastreze liber scaunul de langa el. Cel de langa mine era deja ocupat. A venit in aeroport, si m-a pupat si am sarit de pe scaun direct in bratele lui. De fiecare data cand aveam escala undeva, visam ca ne vom intalni acolo. Nu i-am spus niciodata.
Azi sunt indragostita...E un curcubeu deasupra lumii sufletului meu - N. Labis
